2 motive pentru care avocații nu afișează listă de prețuri [ghid onorarii avocat]

Spre dezamăgirea multor persoane, avocații nu afișează o listă generală de prețuri pentru serviciile prestate, ca la magazinele online de tipul „adaugă în coș”. Mulți și-ar dori ca la o căutare pe google de tipul „preț avocat”, sau „tarif avocat”, să găsească o astfel de listă.

 

Având în vedere că nu există limite maxime impuse de lege în privința onorariilor avocațiale, fiecare avocat are deplină libertate în a practica propriile onorarii. Știm că această situație poate arunca o aură de mister (negativă) asupra onorariilor practicate de avocați, care pe mulți îi face să fie timorați numai la gândul „cât mă va costa un avocat”, atunci când au nevoie să apeleze la serviciile unuia.

 

Lipsa unei clasice liste de prețuri este justificată din două motive.

 

 

Primul motiv este acela că există interdicții legale în acest sens, care se regăsesc în Statutul profesiei de avocat și în Codul deontologic al avocatului român și au ca scop principal evitarea practicării unei concurențe neloiale între avocați, prin eventuale politici de dumping (practicare a unor onorarii foarte mici în scopul atragerii clientelei).

 

 

  • Extras din Anexa nr. XXXIV la Statutul profesiei de avocat „Ghid de bune practici privind publicitatea avocatului și a formelor de exercitare a profesiei”:

3.1. Interdicții privind publicitatea Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, sunt interzise:

f) mențiunile referitoare la valoarea serviciilor oferite de avocat sau la modalitatea de plată, cu încălcarea dispozițiilor statutare sau care constituie sau pot promova politici de dumping;”

  • Extras din Codul deontologic al avocatului român, referitor la publicitatea proprie pe care o pot realiza avocații, art. 20 alineatul (6)

Comunicările avocatului nu pot conține:

– onorariile practicate în relația cu clienții;”

 

Singura situație permisă avocaților pentru anunțarea tarifelor este în cazul platformelor online, dar numai în privința tarifelor orare și sub condiția ca acestea să fie aceleași pentru toți clienții (4.4 paragraful 6 din Anexa nr. XXXIII la Statutul profesiei de avocat „Ghid privind utilizarea platformelor online de către avocați”).

 

 

Al doilea motiv pentru care avocații nu pot afișa liste de prețuri este că fiecare caz în parte are particularitățile lui, iar criteriile în funcție de care se stabilesc onorariile sunt variate.

 

Astfel, conform Statutului profesiei de avocat, onorariile se stabilesc în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului și depind de fiecare dintre următoarele elemente:

a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client;

b) natura, noutatea și dificultatea cazului;

c)importanța intereselor în cauză;

d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;

e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;

f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;

g) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;

h) situația financiară a clientului;

i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

 

 

Există, totuși, un „Ghid orientativ al onorariilor minimale”, aprobat prin Hotărâre a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, care poate fi consultat pe site-ul U.N.B.R. aici.

 

Aceste onorarii minimale sunt adoptate de Consiliul U.N.B.R. cu caracter de recomandare, având în vedere atribuțiile pe care legea i le conferă acestuia (art. 65 litera v din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată).

 

Însă, din interpretarea per a contrario a art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 (care prevede că „Avocații pot conveni cu clienții onorarii superioare celor stabilite în tabloul onorariilor minimale adoptat de Consiliul U.N.B.R.”), se putea deduce că Legea le conferă caracter obligatoriu (în sensul că Avocații NU pot conveni cu clienții onorarii INFERIOARE celor stabilite …).

 

Prin urmare, în lipsa unor liste de prețuri, există un punct de plecare.